Straini.

O poveste care nu a inceput niciodata,dar care s-a terminat.O poveste care s-a stins fara ca focul sa fi avut vreo ocazie sa arda ramasitele. E dureros si trist in acelasi timp. Sentimentele ce-mi strabat acum corpul sunt dezorientate; nu mai stiu incotro sa se indrepte si cum sa actioneze, sunt prinse intr-un joc care mie nu imi place sa-l joc. Am inceput sa-mi dau seama cum e defapt viata.. Prietenii , oricat de buni sau rai ar fi ei, toti,fara nici o exceptie,la un moment dat te dezamagesc si pleaca..si apar altii.La inceput ti se pare ca va dura o vesnicie,dar dupa un timp, fie el cat de scurt,tot calca pe bec si se indeparteaza si ei.Norocoase sunt persoanele care pot spune ca au un prieten de-o viata, norocoase intr-adevar, si recunosc, sunt geloasa pe astfel de persoane.Sunt deja la a n-a generatie de prieteni, nici nu ii mai numar,pentru ca deja m-am obisnuit ca in final sa ma paraseasca..pe rand.Si din acest motiv,voi incerca sa nu mai pun suflet si sa nu ma mai apropii atat de mult de fiecare,pentru ca la momentul adevarului,tot eu voi suferi; si nu e corect.A socializa pentru mine a capatat un cu totul alt sens.De astazi inainte, totul se va schimba.Voi trata totul la rece,pentru ca inca nu s-a nascut o persoana care sa merite "caldura" altei fiinte vii,cu sentimente.Se pare ca instinctul si viata animalica ne caracterizeaza pe noi,oamenii,chiar mai bine decat pe animale; la televizor doar animale,pe strada doar animale, la scoala/servici doar animale, pana si acasa.. doar animale! :)
Daca ne comportam ca niste animale,atunci nu ar trebui sa ne suparam cand suntem insultati cu expresii gen "Boule!", "Vaco!", "Porcule!", chiar si foarte direct "Animalule!".
Insa singura diferenta intre noi(oamenii) si animalele este aceea de a socializa si a avea prieteni, bineinteles pe langa infatisare si limbaj.
Asadar, nu mai am prieteni. Toti din jurul meu sunt doar niste straini cu fete cunoscute...