Happiness.

"Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata...Dar in cautarea ei,merita sa alergi toata viata."
Oare e adevarat?Azi am "atins" fericirea;atat eu cat si R. A fost una dintre cele mai frumoase si fericite zile.De la un simplu "salut" am inceput sa zambesc,de la un 6 transformat in 10,din cauza lui R. fericirea s-a aplificat si am stiut amandoua sa o "conservam" bine;sa o punem in debara pentru iarna si vremuri grele.
De ce oare e atat de greu sa ajungi "in culmea fericirii" ? Nu se merita? Ba din contra,si inca cum.Sa ai impresia ca tot corpul tau vrea sa se exprime intr-un anume fel mai ciudat si mai special decat deobicei.Sa stii ca orice s-ar intampla,nu te poate afecta,pentru ca..deja esti fericit/a! Exista oare o fericire absoluta?In care sa nu mai fii constient de nimic,sa nu iti dai seama ce spui,ce faci,cum sa reactionezi,ce urmeaza si..pana la urma..cat mai dureaza? cand se termina? (tu sperand ca niciodata)
As vrea macar pentru o saptamana sa fiu intr-o stare de euforie permanenta si sa uit de toate prostiile si rautatile din jur.Sa nu mai fie nimeni inafara de mine (poate si el) si natura.Sa ma bucur la fiecare adiere de vant si la fiecare mic.Stati asa! Deja sunt prea "nu eu" :)) .Oricum,in general sa imi faca placere sa traiesc.
De cand am blogul,aproape toata lumea imi spune cat de mult se relaxeaza citindu-l.Nu ii inteleg.Nu sunt Borgore ca sa va tripez pe toti cu Guided Relaxation si nici un joint pe care sa il fumati si apropo de fericire, sa fiti fericiti si relaxati.Deci,ce va relaxeaza ?Micile intamplari povestite (unele nu chiar placute) si banalitatile? Oricum,apreciez enorm parerea vostra si o respect pe a fiecaruia.
Asadar,fericirea se poate atinge cand vrei tu sau doar cand vor altii?